Poznasu.ro

Cum spuneam intr-un articol precedent, proiectul s-a lansat. Chiar daca nu este complet terminat va asigur ca mult mai multe surprize si materiale vor veni.

Într-o societate cu mult umor negru, Poznaşu.ro ia fiinţa pentru a-ţi oferi porţia necesară de râs printr-o colecţie în creştere de: bancuri, poze şi filmuleţe comice, jocuri si pozne. Iţi garantăm că vom oferi zilnic doar lucrurile ce merită cu adevărat să le vezi.

Il puteti vizita pe www.poznasu.ro

Poznaşu.ro

↑ Grab this Headline Animator

Rezultate Bacalaureat 2009

Pentru a afla ultimile medii cu care s-a intrat la facultate in anii trecuti, ce locuri de cazare sunt, ce camine, ce note s-au luat la bacalaureatul din acest an, care sunt cele mai tari perle de la bac, cum sunt profesorii la universitatea la care vrei sa mergi si multe altele, click mai jos si lasa-ti adresa de mail!

Tot ce iti trebuie pentru studentiele d

Michael Jackson a murit

Daca esti un copil poate ai auzit de Michael Jackson doar prin glumele facute pe seama lui in urma scandalurilor. Daca faci parte din restul atunci sigur stii ca a fost un monstru sacru sau regele pop cum obisnuia sa i se spuna. Nu cunosc atat de multe detalii personale si nu are sens sa transcriu bucati de pe wikipedia. Am indeajuns de multe informatii incat sa pot afirma sus si tare ca Michael Jackson a fost o persoana de culoare care pentru a reusi in acele vremuri a fost nevoit sa isi schimbe culoarea pielii. Imi este sincer mila de evolutia acestui om. Michael Jackson va fi oricand superior lui Elvis si asta cel putin prin show-urile care le facea si prin masa de artisti care il copiaza pana in zilele noastre. El este dovada vie ca rasismul a facut si face victime in continuare. Mi se pare un sacrificiu suprem sa renunti la infatisarea ta, la felul in care te-ai nascut pentru o pasiune, sa fi supus la 13 operatii si sa schimbi milimetru cu milimetru fiecare bucatica din pielea ta. Michael Jackson va ramane unic. Daca nu prin aceasta jertfa, poate prin donatiile de milioane de dolari in scopuri de caritate sau poate prin premiile castigate cu multi ani in urma si neintrecute nici pana in ziua de azi. In final, il consider o victima impinsa de la spate de o mana de oameni care ar incalca orice moravuri pentru bani, care indifierent daca Michael era in scaun cu rotile sau in carje il impingeau spre concerte. As putea incheia cu o retorica : daca el, regele pop era o marioneta, noi muritorii cum sa nu fim?

P.S.

La 1,75 de metri, Michael Jackson cantarea doar 50 de kilograme si era “grav emaciat”. Se pare ca manca o singura data pe zi, foarte putin.

Megastarul avea urme de ace pe solduri, pe coapse si pe umeri, in urma numeroaselor injectii administrate. Pielea ii era plina de cicatrice, mostenirea apasatoare a celor 13 operatii estetice.

In stomac, legistii au gasit urme vagi de mancare, dar si pastile partial dizolvate, pe care le-a luat inaintea injectiei care i-a oprit inima. Probele au fost trimise la examenele toxicologice.

Michael Jackson isi pierduse aproape tot parul, iar in momentul mortii purta peruca. O sectiune din scalp, deasupra urechii stangi, era neteda ca-n palma. Probabil dupa accidentul din 1984, cand parul i-a luat foc pe cand filma o reclama.

In timpul manevrelor de resuscitare, cateva coaste i-au fost rupte, iar in apropierea inimii s-au gasit urme de la patru injectii. Ar fi indicii ale unor incercari disperate de a-i pompa adrenalina direct in inima, ca sa o faca sa bata. Trei dintre injectii si-ar fi atins tinta, dar ar fi cauzat leziuni pe cord. A patra s-a lovit de o coasta.

Tot la autopsie s-au descoperit vanatai ciudate pe genunchi si pe tibii, precum si taieturi pe spate, care ar putea indica o cazatura recenta.

Fata lui Michael era brazdata de cicatricile operatiilor estetice, in timp ce puntea nasului… disparuse, iar partea dreapta era aproape cazuta.

Manevrele de resuscitare, masca de oxigen si intubarea propriu-zisa au lasat, la randul lor, semne pe pielea starului.

Cat despre cancerul de piele de care se spune ca suferea, tratamentul daduse rezultate, iar celulele de pe pieptul lui Michael, se regenerasera.

Sursa: The Sun

Inapoi pe scena


 

Daca uneori ma vizitezi  in speranta unui articol probabil te vor multumi aceste randuri. Am fost mai mult decat ocupat in ultima perioada, examene peste examene pentru o stampila pe foaie. In final am ajuns aici si, cu mintea ceva mai limpezita voi incerca sa-mi fac revenirea in valul de articole postate zilnic pe wordpress. Ce-ar mai fi de zis? In ultima perioada incerc sa pun pe picioare impreuna cu un coleg un proiect speram noi de succes. Este vorba de un site care va contine articole si materiale as zice opuse fata de cele cu care v-am obisnuit. Target-ul va fi mult mai mare si, daca planificarea noastra de acasa va coincide cu cea din targ, am putea sa iesim la lumina in urmatoarele doua saptamani. Sper ca v-am facut curiosi.

Inchei aici promitand cu jumatate de gura ca ma voi revansa cu articolele. Inspiratie sa fie.

Sesiune

Ne-am intalnit din nou.

Free Gigi

Desi nu vroiam sa discut pe tema respectiva, Gigi Becali este in puscarie incepand cu saptamana trecuta.  O trupa de mascati i-au rascolit atunci casa pentru a gasi dovezi care sa-l incrimineze in cazul cu hotii care ii furasera Mercedes-ul. Ce mi se pare cel mai caraghios legat de subiectul Becali este ca acest individ nu fusese tras la raspundere nici pentru cazul cu valiza, nici pentru cazul cu terenurile si l-au dus direct la puscarie pentru ca bodyguarzii lui au agresat pe unii care i-au furat masina. Cat tupeu poti avea ca hot, sa dai in judecata victima ta pentru agresiune fizica? Ba mai mult, cat de mult poti fii sigur ca nu se aplica legea asupra ta ci invers? E absolut comic. Asta probabil face parte din categoria legilor care iti interzic sa ataci un hot cu exceptia noptii in cazul in care intra sa te fure sau ale altor conditii de acelasi gen. Pe de alta parte se vehiculeaza ca e doar un caz inventat pentru a distrage atentia asupra cazului familiei Basescu, mult promovat acum doua saptamani. E mirific cand presedintele si fratele acestuia jignesc persoane publice si nu se iau masuri sau cand fetele sefului statului ne dovedesc live ca prostia nu are limite. Viitorul suna bine, cea mica a strans deja doua sute de mii de semnaturi, adica dublu fata de cat avea nevoie si se spunea ca nu va aduna si probabil ne va reprezenta in parlamentul european. Iar pe cei care nu stiu de ce ne merge atat de rau, ii rog sa deschida ochii.

She is Laleh

Nu devin promoter de trupe. E ultimul si e Laleh. Pentru fanii SIA.

Work & Travel

In ultimii ani ofertele legate de Work&Travel s-au inmultit ca destinatie. Acum intr-o vacanta de vara vei putea munci in Spania, Italia, Anglia, Grecia, dar in special in Statele Unite. Precizez chiar de pe acum ca eu nu am fost sa muncesc prin acest program, dar sunt entuziasmat cand citesc cuvantul “travel”. Ideile mele sunt formate din relatarile unor cunoscuti ce au lucrat vara trecuta prin intermediul acestui program.

Ideea e destul de simpla, tu iti platesti drumul pana acolo, iar ei iti asigura un loc de munca. Cum inca de mici “visul american” a fost sadit in noi cu ajutorul televizorului, fiecare dintre noi viseaza sa viziteze New York, Chicago, Washington sau Las Vegas . In opinia mea, Statele Unite nu sunt nici pe departe ceea ce vor ei sa promoveze prin Hollywood. La aceeasi concluzie ajung si studentii care pleaca peste ocean in speranta ca vor castiga bani in timp ce isi vor vedea visul cu ochii. In realitate, totul pleaca de la locul de munca: cum rusii si alte nationalitati vecine iau vacanta inaintea romanilor, singurele locuri de munca ce ne mai raman nu sunt nici pe departe cele mai bune. Vorbe bune nu am nici despre organizatori care iti vor cere o parte din bani inapoi si care te vor taxa cu cazarea mai mult decat scump (si multi in camera). Cineva a patit sa ajunga acolo si sa i se spuna ca nu mai au loc de munca pentru el, dar ca au pe cealalta coasta si ca trebuie sa-si plateasca biletul de avion pana acolo. Altui coleg i-au intrat in camera si l-au jefuit. (comic a fost ca in camera alaturata era un coordonator sau ceva de genul si avea un borcan cu monede. Hotii i-au scos laptopul din geanta si au pus monedele in loc a.k.a. n-au furat laptop-ul) Alta parte frumoasa este ca vei lucra 11 ore in depozite sau prin hoteluri impreuna cu oameni cu putina carte si de ce nu, din moment ce primesti eticheta de “muncitor necalificat” din primul moment cand ajungi acolo. Vei dormi pe lazi prin supermarketuri pentru ca vei lucra noaptea astfel incat dimineata marfa sa fie pregatita pentru consumatori si vei manca numai junk food pentru ca restul ar fi prea scumpa incat sa-ti permiti. Cand vine vorba despre vizitat si toate planurile facute de acasa te asigur ca vei vedea lumina zilei/monumente abia in ultimele zile de sedere in state. Financiar vorbind, ca sa ramai cu profit dupa aceasta experienta va trebui sa iti iei 2 slujbe si sa lucrezi 16 ore pe zi.

Sunt sigur pe de alta parte ca au fost si cazuri ceva mai fericite si -poate- aceste  conditii sunt influentate de criza. Recunosc ca si eu aveam de gand sa plec in vara urmatoare, dar din ce mi-au spus mai multi, nu recomand.

Despre Mine

Incep articolul cu un artist pe care l-am descoperit zilele trecute, e Sia si..e talentata. E ceea ce inteleg prin termenul de artist si modelul care as vrea sa-l urmeze fiecare vanzatoare de pe posturile noastre de muzica. Sa mai mentionez ca am facut ceva ani de muzica in copilarie? Sa zicem doar ca stiu sa apreciez muzica. Incerc sa ma cred diferit fata de restul. Fiecare e unic prin definitie, dar eu simt ca nu-mi am locul in ceea ce ma inconjoara. Cand vine vorba de muzica obisnuiesc sa ma fixez pe un artist pe care sa-l bantui saptamani fara sa mai ascult orice altceva. E randul lui Sia, cumva ma inspira si in a scrie articole.
Nu prea mai stiu ce sa scriu fara a ma repeta in tema aleasa. E logic ca nimic nu e perfect pe lume si ca as putea critica absolut orice. Rareori iti gasesti cuvinte ce sa exprime indeajuns ura pentru ceva. Poate ca lumea nu e interesata de asta, e pur si simplu o realitate acceptata cu mult timp in urma. Ma intreb “ce te face sa revi cititorule?” Din moment ce te regasesti in vorbele mele ajung la concluzia ca esti la fel de constient ca si mine despre viata. As vrea sa pot scrie zilnic, sa fabulez pentru cateva minute ca sa te fac multumit, dar nu sa-ti povestesc despre ziua mea de pomina, sa fur articole sau sa-ti arat filmulete funny. Cel mai greu este sa fi original, iar inspiratia mea? Gandurile imi sunt plecate spre ea, dar raman capturate.

Distractie Romaneasca

Incep articolul cu filmuletul de mai sus tocmai pentru ca il consider perfect in a reprezenta ceea ce inteleg romanii prin distractie. Ceea ce facem in timpul liber s-a schimbat mult in ultimii ani. Pe vremuri, oamenii gaseau distractie in activitati din cadrul artei si a culturii precum mersul la muzeu, teatru sau o expozitie, dar acum, cand vine vorba de “entertainment” ne gandim automat la ceva ce presupune statul in casa, probabil televizorul sau vastul internet care ne implineste fiecare nevoie printre care si socializarea fata in fata. Ne putem acoperi orice problema folosind internetul fie chiar si pentru cumparaturile online sau plata facturilor, fara a trebui sa parasim casa vreodata. Atunci cand o facem, gasim distractie doar cand este implicat alcoolul sau cand este o petrecere. Nu stiu daca este nevoie de bautura in sange doar pentru a ne putea exprima sau contura o personalitate doar pentru ca ne-am pierdut identitatea tinand pasul cu moda si tehnlogia. Poate facem asta pentru a uita de problemele noastre si a ne distra mai bine. Consider cumva ca statul in casa te dezumanizeaza. E desigur logic, ca stand singur inchis nu vei deveni vreun orator iscusit, iar evolutia tehnologiei nu face decat sa ne creasca sansele sa prindem radacini in camarutele noastre din blocurile comuniste. Cel mai bun mod este sa fii blonda pentru ca toata lumea stie ca blondele se distreaza mai bine.

Revin cu completari

Despre Mass-Media

Cu ceva timp in urma mass-media insemna cateva ore seara de televiziune, pe acelasi post batran care ridica in slavi tribunul si putinele ziare din hartie stearsa. Acum cand vine vorba de acelasi termen ne gandim imediat la o sumedenie de surse si de teme dezbatute care ne bombardeaza fara sa ne putem ascunde cu informatii mai mult inutile decat necesare. Oriunde ne uitam in jurul nostru vom vedea media: in ziare, reviste, site-uri sau posturi tv, in fly-ere, panouri si masini cu portavoce.
Ce ma deranjeaza cel mai mult, este felul in care au denigrat lucrurile macar in ceea ce priveste Romania, cand poti frunzari cap coada o lista de 60 de programe fara sa dai de ceva cu adevarat inteligent sau necesar, cand un program gen OTV de care initial lumea radea a devenit idol pentru a face rating, cand la tv apar Nikita, Magda Ciumac, Fernando de la Caransebes, Sexy Braileanca si Guta. Am renuntat la a mai folosi televizorul cu 4 ani in urma, motivele de atunci legate de decizia mea se pare ca au persistat ba mai mult, evoluat de atunci. Mi se pare hilar sa iei o femeie de pe strada care sa nu fie inzestrata de la natura cu frumusete, sa ii aplici cateva kilograme de machiaj si haine scumpe pentru a o trimite apoi sa abereze in fata milioanelor de oameni si cel mai mult, sa devina apoi IDOL pentru fete si femei care-si vor dori sa fie ca aceasta iluzie aparuta peste noapte. Mi se pare hilar ca aceste “vedete” sa sune la reviste gen CanCan din domeniul tabloidelor pentru a vinde ponturi legate de ele, domeniu ce a castigat cea mai mare bucata din mass-media sau ca postul Antena sa treaca in 2009 alaturi de manelisti.
Daca as putea inscrie si advertising-ul in mass media n-as avea nici de data aceasta cuvinte de lauda: idei furate de la firma la firma in incercarea de a ne spala creierele, mesaje subliminale, investirea in promo-uri si nu in calitatea produselor, oferte gen “teapa”, reduceri de 80 % (un produs de 1,5 mil va fi acum 1,4 si va avea deasupra sa un pret gen 3 milioane taiat). Ce-ar mai fi? Stirile de la ora 5 care promoveaza violenta, care ne demonstreaza in fiecare zi cat de animale suntem si de ce suntem in stare. Romanul s-a invatat laudaros, s-a invatat sa faca rate pentru cele mai scumpe masini chiar daca le va plati in 20 de ani, sa faca rate pentru plasme si alte lucruri de inalta “calitate”. De ce? Pentru ca s-a injectat o competitie prin mass-media. Fiecare produs promovat trebuie sa-l avem chiar daca dupa ce-l achizitionam va aparea o varianta mai buna. Mass-media…mass media e moda, un trend inutil si cotidian.

Viitor Nesigur

Cu totii avem anumite vise legate de viitor: o casa, o familie, o cariera. Statul roman se va asigura insa ca vei muri cu aceleasi vise de cand erai copil. Nu am de gand sa critic evolutia parlamentului sau inflorirea noastra dupa cei 20 de ani de democratie, ar fi doar vorbe in vant care nu ar schimba cu nimic situatia mea sau situatia ta. Principala mea motivatie in viata este cand vad copii cu 15 ani mai tineri ca mine, fara scoala, fara educatie care doar intind mana pentru a castiga intr-o zi cat as castiga eu in trei, in cazul in care as avea o facultate de elita si un master in plus si as lucra la o firma privata daca se poate cu sefi americani, francezi sau orice altceva in afara de romani. O alta motivatie este sa vad persoanele care dorm in parlament si au salarii si pensi de vis sau cei bogati peste noapte ce se plimba in bmw-uri si mercedesuri fara facultate. Vedeti cat e de usor sa te descurci in Romania? Practic nu trebuie sa faci nimic, deci, de ce ne plangem? Viata in sine e o loterie, ne nastem pentru a face jumatate din viata scoala si apoi cealalta jumatate sa o folosim, iar in final ajungi la concluzia ca ai avut mai mult ghinion decat unul mai slab pregatit decat tine. Si intotdeauna va fi acea vorba “inveti pentru tine, nu pentru note” sau “nu muncesti pentru bani, ci muncesti din pasiune”, dar valabila nu este niciuna. Dupa..sa zicem doua saptamani de la un examen pentru care eu am invatat si tu nu ai facut-o, in cazul in care ai copiat de la mine si am luat note egale, ne vei lua pe amandoi si ne vei intreba ceva din materie, garantez cumva ca niciunul nu va mai stii sa raspunda si practic, eu m-am ales doar cu un exercitiu temporar al mintii/memoriei. O concluzie: in viata totul e dupa noroc, dupa pile, ceea ce faci tu este doar..hai sa zicem, dezvoltarea unui hobby. Nu am inspiratie, nu am chef de nimic. In fiecare noapte ma gandesc ca de dimineata va fi altfel, in fiecare dimineata ma trezesc cu speranta sa-mi schimb viata si adorm mustrandu-ma ca mi-a mai trecut o zi din viata. Sunt doar un pion ce se invarte in fum.

Crezi ca esti unic?

Nu-mi voi face un obicei din articole cu titluri retorice, dar orice vei vrea contestat vei putea nota astfel, fiind intrebari fara raspunsuri clare sau cel putin, raspunsuri unice din perspectiva oricarui individ. Unicitatea, cu care fiecare om este inzestrat, dar impotriva careia va lupta toata viata, este esenta, candva calitatea si in final piedica spre integrarea in societatea moderna. Cu totii suntem unici, am auzit-o de sute de ori, dar de ce cand ma uit pe strada vad o turma de oi imbracate in blugi? De ce toate au aceleasi coafuri, posete si pantofi sau de ce berbecii au lana data cu gel? Ca-n orice stana sunt si oi negre, cu copitele vopsite si privirea ascunsa sub ciunteli ciudate, sunt ciobani care inventeaza reguli, stiluri sau curente si care decid pentru intreaga masa. Si nu e vorba numai de infatisari, nici de Pipera, e vorba de intreaga mentalite sau spirit. “Fiecare este unic in felul sau”, desigur, valabil poate in anii 70, dar caderea comunismului a dus la bombardarea si sufocarea unor saraci cu optiuni, cu variante, kitch-uri si iluzii ce au dus la o droaie de “must have-uri” in viata unui roman. Vreau sa fim prieteni: nu avem nimic in comun? Trebuie, ma voi imbraca precum tu, voi asculta muzica ta si voi avea aceleasi filme favorite, acum ma accepti? Sa dam poate vina pe abuzul comercial, pe faptul ca suntem perceputi consumatori, tinte, pentru ca ni se spala mintile de catre televizor si mediatizarea unui produs fie el cat de inutil sau de proasta calitate duce la isterii in masa si trend-uri. Lumea e plina de naivi si este nevoie de unul singur pentru a porni asa ceva. Si ce ar trebui sa ma atraga la tine cand esti doar o replica ieftina a celui de langa tine? Arati ca el, te-mbraci ca el si gandesti ca el, sunt trei conditii ce va unifica in asa fel incat sa fiu satul de amandoi. Si vrei sa fi unic? Vrei sa-ti admir calitatile si sa-ti zic ca esti diferit? Nu, nu am de ce.
– E aproape 4 dimineata, inchei, sunt subiecte la care fiecare trebuie sa mediteze in felul sau. Trebuiesc initiative luate impotriva curentului si macar ideea, ca o data-n viata sa inventezi ceva original ce va scoate in evidenta inteligenta acestei rase superioare si intocmai, diferentierea noastra de animalele identice.

Sărbători fericite?

E ciudat cum timpul trece fara sa realizezi. Mi-am dat seama ieri ca vine iar revelionul desi abia il lasasem in cutia lui din colt. M-a anuntat cu acelasi sadism ca a mai trecut un an fara sa vreau si ca ma asteapta inca unul la fel de monoton. Si a durat o clipa anul deja trecut, clipa in care nu am putut sa ma bucur de viata . E ciudat cum vin sarbatorile succesiv, moment de vacanta in care poti sa-ti odihnesti sufletul si sa constientizezi ritmul nebun prin care ai trecut. Rutina nu te lasa de obicei sa faci asta, tinandu-te-n cursa cu cantecul ei de iele. Si iar e Craciunul, dar de ce tot revine cand e de fiecare data la fel? E soare afara, e cald si uscat, la usa nu va veni nici anul acesta vreun colindator, romanii se vor gandi tot la mancare si nu la religie, revelionul mi-l voi petrece tot printre straini, in continuare va fi considerat ca noaptea in care trebuie sa bei cel mai mult si in care trebuie sa ai boxele la maxim pana dimineata. Si de ce ar trebui sa fi atat de fericit cand ti-ai pierdut un an din viata? Cand esti doar cu un pas mai aproape de moarte? Iar mie…mie candva imi ziceau “copilul”, “baiatul”, “tanarul” si acum “domn”, si alerg printre ani spre nicaieri .
Cred in continuare in miracolele de Craciun si regret cumva spunand ca poate de acum nu vor mai fi articole, ura ce ma inspira a fost inlocuita de cineva, iar toate ideile mi s-au spulberat.
P.S. Celor pasionati de filme le recomand “Seven Pounds”,”The Lake House” si “City of Angels”

Crăciun Politic

N-am vrut sa vorbesc despre campania politica ce s-a incheiat de curand. In primul rand nu sunt atat de naiv incat sa-i dau importanta si dupa cum s-a vazut, intreaga idee de a lasa romanii sa voteze pentru viitorul lor s-a transformat in final tot in ceea ce au vrut ei sa fie. Conceptul a fost din nou o iluzie in care s-a creat impresia ca inca-si amintesc de noi. Viata in Romania nu se va schimba niciodata, noi nu vom crede vreodata in acel “Change” mediatizat de Obama in campania sa cu atat de diferita decat cea de la noi. Au trecut aproape 20 de ani de cand mii de oameni au murit la Timisoara sau Bucuresti pentru nimic, de cand ni s-au promis atat de multe si am primit atat de putin. Dar romanul inca spera, desi eu va garantez ca nici daca ar veni o echipa de tineri dornici de schimbare nu ar putea-o face din pricina veteranilor. Vroiam sa ajung la cat este de evident ca se folosesc de noi. Patru ani de zile ii vedem doar cum dorm in parlament, cum conduc masini scumpe, cum isi aloca fonduri exorbitante pentru lucruri inutile, cum se bat pe cascaval intre partide, iar in campania electorala isi pun pozele pe orice loc posibil pentru a ne arata cat de fericiti i-am facut. Imi place ca zambesc, ca ne promit visele mult asteptate, ca ne arata burtile de Mos Craciun cu o luna inainte, probabil asigurandu-ne ca mosul va fi darnic in perioada urmatoare.
Campania se incheie si castigatorii se felicita pentru noile mine de aur, facandu-se apoi nevazuti pentru a reveni din hibernare peste inca 4 ani, cand castigul ar putea fi si mai mare. Cine ramane? Ramanem noi cei din clasa mijlocie si mai jos, raman cei fara case ce mor pe strazi de frig, raman copii ce canta prin autobuze si metrouri sperand intr-un Craciun fericit, un Craciun cu mancare pe masa si caldura in casa. Si ironia stiti care e? Ca tot noi suntem cei ce ne ajutam egalii, studentii organizeaza baluri cu strangeri de fonduri, studenti fac cheta cu o cutie prin camine pentru familii nevoiase, alti liceeni merg cu pachete la azile de batrani, coruri de copii se duc sa-i bucure fara a primii altceva in schimb. Si Base`, Boc, Udrea, Stolo, Geoana, de ce pari Mos Craciun cand defapt eu sunt? De ce cand vezi ca ai sacii in sanie pleci? Nu stiai ca sacii se lasa, nu se iau? De ce-mi citesti scrisoarea ce i-am scris-o mosului si ma asiguri ca voi primii tot ce mi-am dorit? De ce faci promisiuni pe care stii ca nu le poti indeplini si omori speranta milioanelor de romani? Cred ca la voi toti ar trebui sa fie un spatiu gol sub bradul artificial plin de globuri scumpe si nu in casele noastre sub improvizatii simbolice.

Fericire de copil

Spuneam intr-un articol anterior de diferenta intre copilarii, intre fericirea lor si a noastra. Ca un feedback si dovada ca nu am dreptate am avut o “experienta” in drumul meu spre Piatra Neamt la finalul saptamanii trecute. Initial am prins doua locuri libere in autocar si eram fericit ca pot sta comod pana acasa, dar la iesirea din Iasi a urcat o mama cu un copil. Cel mic nu avea mai mult de zece ani, infofolit cu o geaca mare si caciula in cap, desi erau 7 grade afara. S-a asezat langa mine, cumva sfios si se uita curios la castile ce le aveam in urechi.
Dupa cativa km scoate dintr-un buzunar un mini-radio cu casti, mai mult decat sigur cumparat din bazar, avand inca eticheta de 8 lei pe el. O chinazarie ieftina, care probabil nu va mai functiona dupa primul set de baterii, dar al carei ambalaj il privea cu atata nerabdare. Am regasit pe fata lui fericirea ce o aveam si eu la nimicurile cumparate candva. Saracia, faptul ca locuia intr-o comuna limitrofa din judetul Iasi, l-au facut sa pretuiasca un lucru atat de ieftin si nesemnificativ intr-un fel aparte. Pentru ei pana si un drum considerat de noi banal , pana la “oras” poate fii precedat de o noapte de nesomn si a doua zi un lucru precum acel mini-radio putea aduna o ulita de copii mirati dornici sa vada “marea inventie”.
Si n-a durat mult pana cand,satul sa citeasca tot ce era scris pe ambalaj intr-o limba ce-i era straina, l-a scos din plasticul in care era, ca apoi sa-i apese cu o oarecare frica, putinele butoane avute si masurand antena care se scotea. A devenit trist pentru ca a realizat ca mai are nevoie de baterii, dar a durat doar o scurta perioada dupa care a inceput sa probeze in care buzunar i-ar veni cel mai bine si cum i-ar sta castile. A coborat undeva in camp alaturi de mama lui, urmand sa o ia pe jos pana in satul in care locuia si eu, aveam laptop-ul langa mine intr-o geanta si-mi ascultam muzica din altceva la randu-i scump si totusi, lucruri pe care putin le mai pretuiesc acum. M-au facut sa realizez ca viata imi corespunde cu copilaria de astazi, cand nici lucruri scumpe si de calitate nu ne mai multumesc si totusi, avand tot ce imi doresc, mi-am regasit fericirea in acel copil.

Amintiri din copilarie

childhood-innocence

In ultima vreme m-am gandit tot mai mult la perioada copilariei. Poate s-a intamplat pentru ca am realizat cat de mult mi-a evoluat viata, de rutina in care m-am scufundat facand nimic si practic, lovit de contrastul oferit de generatia de astazi. Ce fericit eram…cat de bine era. Stiu ca am mai atins subiectul intr-un articol de mult apus, dar …cat de fraieri sunt cei ce pierd acum atatea amintiri frumoase. Personal ma regasesc in majoritatea celor scrise de Ion Creanga, am fost si eu la furat de cirese, la scaldat, la colindat, la sanius, ba mai mult, am si alte amintiri decat a relatat dansul. In cate seri nu m-a gasit mama in fata blocului in zilele de iarna printre bulgari si cazemate, ud pana la piele fara ca eu sa realizez, cate mingi de 70 de mii, luate din bani pusi mana de la mana am avut cu prietenii de la bloc, mingi care ne tineau cate jumatate de an pentru ca le peticeam de nenumarate ori, dupa care ne bagam prin toate cotloanele si saream toate gardurile pentru a o recupera, cum asteptam nerabdatori Ajunul Craciunului si mergeam din usa in usa cate 10 blocuri din cartier. Cati dintre copiii de azi se regasesc macar intr-o singura situatie din cele de mai sus? Si sa luam prin absurd una singura, sa zicem mersul la fotbal, ce copil s-ar mai duce sa recupereze mingea de piele primita din Italia din stiu eu ce curte de om?
Viata era mai simpla, dar era mult, mult mai frumoasa. Acum doar faptul ca ai de unde alege iti complica oarecum totul. De ce ajung parintii; da, nu e vinovata in asa mare parte generatia noua, sa cumpere copiilor de la 5 ani telefon mobil si sa-i lase sa se radieze tinandu-l la gat. Copilaria si-o petrec cu cont pe yahoo si hi5…cu freze, fite si stiluri. Sunt satul de cate fete am vazut, ca o mica paranteza, pe acest site devenit in timp de matrimoniale, cu varste intre 10 si 14 ani machiate si cu iubitii langa ele, cu..unghii facute si tot felul de haine, pozandu-si ce n-au si asa mai departe. E..trist unde s-a ajuns. Si noi ne imaginam cum e sa fim adulti, dar parca nu se ajungea pana aici. Care fata nu s-a incaltat cu pantofii cu toc ai mamei si nu i-a folosit rujul in oglinda de la baie? Dar chiar si asa, acum avem in fata o generatie crescuta integral post-revolutie in aceasta democratie sau iluzie traita de unii. Trist e din nou, ca aceasta generatie de azi va fi viitorul de maine.
Revenind la copilarie…orice problema isi avea o rezolvare: tot ce trebuia sa faci era sa te pui jos si sa plangi. Atat. Parintii iti erau tot timpul aproape, nu emigrati pentru a fii sclavii altora. Iubirea adevarata nu se cumpara, faptul ca nu esti alaturi de copilul tau macar in primii lui 15 ani il va marca intreaga viata. Degeaba ii pui telefon la gat si ii trimiti euro…
Pe vremea mea…pe vremea mea era mult mai bine; si cand te gandesti ca a fost acum 5 ani. Incotro merge totul?

Oare?

Ma intreb cum percep viata cei care lucreaza pe ambulante. Cei care salveaza destine sau cei care privesc fara sa poata face nimic cum pleaca sufletul din oameni. Noi nu realizam, dar ei cred ca stiu sa o pretuiasca altfel.
Ma intreb pentru ca uneori ii consider mai importanti decat medicii si trebuiesc sa ia decizii spontane intr-un caz atat de important. Totodata cred ca este o senzatie fantastica sa pui seara capul pe perna si sa te gandesti ca: “azi am salvat un om, azi si-a inceput noua viata” Noi la final de zi ce ne spunem in gand..? Ca de maine ma apuc serios de invatat sau ca maine trebuie sa ma intalnesc cu x,y,z.
Ei sunt eroi zilnic, sunt un fel de Dumnezeu pe pamant .

Bucuriile Vietii.


As vrea sa vorbesc despre, sa le zicem, “bucuriile” vietii si nu ma refer la distractie si divertisment. Eu fara sa vreau traiesc in trecut, pentru ca am multe lucruri ce inca ma leaga de toate. Viata in sine e…o saramura spirituala care fereste trupul de descompunere. Traim cu teama zilnică a pierderii ei; totusi, cand este pierduta, nu ii simtim lipsa. Si nu avem o opinie legata de ea, traim doar rutina si ne arcuim dupa situatii. Avem bucurii, avem sperante si vise, avem iluzii si dezamagiri, dar brusc devenim imuni sau poate resemnati. Nu cred ca avem o idee despre viata, te iei cu anumite lucruri, acum esti fericit, viata e simpla si intr-o secunda totul e negru si complicat. Poate ne e frica, poate de aceea o vedem atat de simpla, dar poate suntem speriati si de aceea ne pare atat de complicata. Esti macinat de stresul unei idei care peste o zi va deveni banala, si totusi, esti aceeasi persoana neschimbata.
Ce te bucura in viata? Nu, ce te bucura cu adevarat in viata? Oricum te poti realiza cu adevarat intr-o singura directie. Sa alegi cariera, faima si banii? Sa alegi familia sau sa calatoresti de unul singur in jurul globului? Sa te multumeasca niste note, cifre scrise pe o hartie care reflecta, nu reflecta realitatea sau poate libertatea de a ajunge pe cel mai inalt varf? Sa te bucuri atunci cand echipa ta favorita castiga sau cand iti vine pe lume un copil, de ce nu si casatoria cu persoana care, crezi tu, te completeaza? Nu cred ca viata mea e cu mult mai diferita de a ta, probabil si la tine e monotona, rutina ti-a inclestat maduva si observi cu mainile legate cum trec saptamanile ireversibil. Si de cand n-am mai ras? De cand n-am mai fost cu adevarat fericit?
Cred ca doar ne amagim cu iluzii…bucuriile vietii…sensul? Sensul vietii e..destinul? Defapt, cred ca..bucuriile in viata iti sunt date de ce iubesti, bucuriile le consider amintirile avute alaturi de persoanele dragi si sunt constient ca ma contrazic si ne contrazicem de la o zi la alta, dar poate ne mintim doar ca sa mergem mai departe.

Culmea iubirii

 

Am aflat recent de un caz mult prea caraghios si ciudat in acelasi timp. In timp ce varsta la care se incep relatiile scade alarmant, unul dintre internautii asiatici a decis sa stranga semnaturi in vedea legalizarii casatoriei dintre el si un personaj din desenele animate. Japonezul Taichi Takashita a lansat o petitie pe internet prin care doreste sa stranga un milion de semnaturi in speranta ca guvernul nipon va legaliza mariajele cu personaje de fictiune. 
Taichi este indragostit de personajul animat Mikuru Asahina (foto), din benzile desenate japoneze “Melancolia lui Haruhi Suzumiya” cu care vrea sa isi uneasca destinul cat mai curand posibil. “De-a lungul timpului mi-am gasit foarte greu o partenera reala, insa in prezent nu mai sunt interesat de asa ceva. As vrea chiar sa devin un locuitor al unei lumi de fictiune. Sunt indragostit de Mikuru si voi face orice sa ma casatoresc cu ea”, a afirmat japonezul. Pana acum, japonezul a strans 1.000 de semnaturi de la persoane care impartasesc aceeasi dorinta ca si el. 
Chiar daca este legalizata si casatoria cu cei morti, nu pot decat sa par surprins de lumea in care traim. Intr-un fel probabil i-as putea da dreptate sau macar intelegere, poate nu a fost multumit cu relatiile avute si a ajuns sa-si creeze propriile fantezii. Probabil ca vrea o sotie care sa nu imbatraneasca niciodata, care sa nu il judece, care sa nu-i ceara bani si asa mai departe. Aici il inteleg. Mai mult de atat, cred ca japonezii sunt in stare oricand sa-i creeze si o papusa computerizata sub forma personajului animat sau chiar o varianta de Nintendo Wii cu 3D Glasses. Ar putea fi inceputul unei noi afaceri.
Nu am reusit sa gasesc informatii privind varsta indragostitului si nici a miresei, dar cred ca ar putea fi arestat pentru pedofilie dupa ce strange milionul de semnaturi. Cred ca asta ar fi alta culme..probabil culmea justitiei. Sunt sigur ca in curand vor aparea si alte cazuri cu fete ce se vor vrea maritate cu fat-frumos, shreck, spiderman sau porky pig si de ce nu, legea casatoriei cu un poster al unei celebritati. Inchei zicand ca toate isi au vremea lor, iar cand ajungi la varsta casatoriei ar trebui sa nu te mai uiti la desene animate.

Incălzire Globală


Nu aveam de gand sa scriu un articol despre asta, dar am gasit spot-ul de mai sus fara sa vreau. Probabil ati vazut si voi macar unul dintre multiplele documentare referitoare la incalzirea globala. Ce-as mai putea zice? Este o problema mai mult decat importanta, dar tratata doar in scop comercial de marile corporatii(inventia masinilor “verzi” pentru ca in curand se termina zacamintele de petrol) , stiu eu ce alte variante de reciclare sau varianta din care ar putea scoate bani. Multi cred ca evolueaza rapid, dar destui sunt cei de parere ca vor mai trece 200 de ani pana sa se observe schimbari majore in ceea ce priveste clima, nivelul marilor si oceanelor sau disparitia anumitor specii din fauna si flora.
Precum romanii se imprumuta desi sunt constienti ca vor plati dobanzi pentru trei decenii (in cazul unei garsoniere) asa si afaceristul , sa-l facem american , va defrisa si polua pentru a-si primii banii indiferent de circumstante.  Foamea de bani te face sa uiti de viitor. In viziunea mea ambele tabere, fie ei ecologistii sau ceilalti ar trebui sa ajute la viata planetei pentru ca este casa noastra, chiar daca moare in 4 ani, chiar daca moare in 400 de ani, este totusi locul unde urmasii speciei noastre vor evolua. Pesimistii ar putea zice ca oricum nu conteaza pentru ca vom muri in 2012, personal numarandu-ma si eu printre acestia, dar asta tot nu ma face sa nu reciclez.
Inchei cu un link spre ceva legat de articol, pentru cei cu mai mult timp decat mine, vizitati http://www.storyofstuff.com

La revedere Romania !

Eu nu am de gand sa emigrez, nici dupa ce imi termin studiile, cu toate relele si bunele din tara noastra. Nu tin sa jignesc niciun cititor al carui rude ar putea munci prin strainatate, personal nu am rude pe acolo care sa lucreze in clasa de jos a lor, dar vreau sa vorbesc despre efectul comunsimului din perspectiva emigrarii. Stiu ca am mai vorbit despre ei, dar as mai avea unele completari.
As vrea mai intai sa incep spunand ca romanii nu sunt primii, dar nici ultimii daca te uiti la nivelul de trai. Sunt constient ca sunt sate si mici orase care nu au conditii precum asfalt, canalizare sau electricitate, dar gandindu-ma ca aceste utilitati nu sunt intalnite nici in anumite zone din Bucuresti ma resemnez si eventual m-as putea bucura, daca, satean fiind, m-as putea compara cu cei din capitala. Pe locul doi, daca ai face media salariilor din tara ai ajunge la concluzia ca romanii o duc chiar bine, dar asta pentru ca sunt salarii de ordinul sutelor de milioane care echilibreaza balanta.
Cred ca omul nu este niciodata multumit cu ceea ce are, asta e natura noastra, sa ne plictisim repede si sa vrem ce vedem la altii (nu stiu daca asta se datoreaza modei, integrarii intr-un colectiv sau tine de intrecerea adversarului si dovedirea ca esti mai bun) mai exact, nemultumit atunci cand are cu ce compara ceea ce are. Personal nu am calatorit foarte mult prin Europa, dar am vazut cateva tari si pot spune ca au avut un major impact asupra mentalitatii mele. Partea frumoasa e ca am vazut unele mai slab dezvoltate decat Romania. De aici ajung sa ma intreb de ce Italia sau Spania nu este plina de bulgari, moldoveni de peste Prut sau mai stiu eu ce alte nationalitati.
Romanul de rand nu poate concepe ca este bogat, pur si simplu nu stie cum sa reactioneze. De obicei se intampla sa termine liceul si sa emigreze direct. Acolo lipsa de educatia si nationalitatea isi pune amprenta pe modul lui de reactie. Ce mi se pare comic este ca va reactiona conform legilor, se va supune regulilor de circulatie, curatenie de exemplu, dar cand se va intoarce in Romania o va respecta mai putin. Aici va arunca pe jos orice, se va crede superior celor ramasi inca in tara, mai bogat, va conduce imprudent si asa mai departe.

Ganduri Scrise

Timp de cateva nopti am adunat o gramada de ganduri ce le vreau ilustrate, insa vreau mai intai sa las aici cateva fragmente ce nu-si au locul nicaieri. Anxietatea m-a facut sa-mi incep articolul desi nu mi-am pus toate ideile cap la cap. In general orice tema ai vrea sa abordezi o vei putea justifica din punct de vedere logic, matematic, stiintific, filozofic, religios, istoric, biologic, chimic si asa mai departe.
Fiecare expert intr-un domeniu va vedea rezolvarea in felul sau fiind disponibil sa-ti aduca argumente multiple pentru a-si sustine ideea. Ca urmare, nimic nu e sigur si fiecare vede lucrurile intr-un fel diferit. Cineva religios iti va spune de Adam si Eva, iar altcineva de evolutia maimutei si adevarul nu e cunoscut de nimeni. Din armata vei auzi ca nu a fost un o.z.n, dar tu vei crede cu tarie ca a fost si pot continua cu exemple.
Ideea este ca in viata nu poti decat sa-ti dai cu presupusul si atunci cand vei auzi o declaratie oficiala din partea unui profesionist sa nu o iei ca adevarata de prima data. Pana si cele mai vechi carti si nu ma refer neaparat la Biblie au fost scrise tot de acesti oameni priceputi dar care au redat totul din perspectiva domeniului lor. Nu zic ca mint, dar sustin ca un istoric sau un filozof i-ar putea contrazice.
Practic, ne nastem, crestem si invatam mai mult din domeniul in care ne specializam, ca apoi sa gandim ca totul se invarte in jurul teoriilor stiute si murim poate mai prosti decat ne-am nascut pentru ca ne-am inselat intreaga viata.
Si totusi ce este viata cand ne ghidam orbeste dupa idei? Cand fiecare vede totul diferit si nimic nu e sigur? Daca involuntar te nasti si te hranesti cu parerile altora ca apoi sa le contesti? Sa fie oare retorice toate aceste intrebari?  
Opriti planeta. Vreau sa cobor.

Tehnici esentiale de supravetuire

Roman fiind, trebuie sa ai anumite cunostinte esentiale daca vrei sa supravetuiesti in “jungla urbana”. In cele mai multe cazuri actiunile ne sunt asigurate de reflex, dar pentru cei cu putin antrenament voi face o reamintire: Circulatul in mijloacele de transport in comun se face in pachet de sardele. Inainte de a urca in autobuz asigura-te ca ai mutat toate cele importante intr-un singur buzunar. Pe toata durata calatoriei este necesar sa te tii cu ce poti de bara pentru ca vei fii considerat un sac de cartofi, si totodata sa-ti pazesti acel buzunar devenit acum seiful tau mobil. Daca nu ajungi bara atunci pregateste-te pentru un pinball uman. Daca preferi mersul pe jos atunci ai grija de tine pentru ca nimeni altcineva nu o va mai face. Politia este doar un ornament stradal care poate fii vazut in orele de varf pentru a-si colecta banii din mitele primite de cetatenii grabiti. Nu te baza pe ei. In cazul in care vei ajunge la o trecere de pietoni aminteste-ti ca majoritatea conducatorilor auto sufera de daltonism si totodata sunt dislexici. Nu traversa indiferent de marcaj si culoarea semaforului. Asteapta optimist un grup cu care sa treci plasandu-te in mijlocul acestuia pentru a beneficia de mai putine lovituri in caz de impact lateral. Cand circuli pe trotuar alege partea mai apropiata de gard pentru a nu trebui sa sari de pe o masina pe cealalta. Jocurile olimpice au trecut, te poti antrena daca vrei cursa cu obstacole cu baltile din jumatatea de trotuar ramasa. Daca esti acostat de un puradel pregateste-te de mai multi, pregateste-te sa-ti zica ce ti-a zis si ieri si ignora-l din nou apoi asigura-te ca nu te urmaresc spre casa. Daca ai avut o zi norocoasa si ai bani de fast-food, ai grija la haitele de caini flamanzi ce se plimba nestingheriti pe bulevard si fa miscarea desteapta de a te debarasa de mancare la apropierea lor. Hingerii se tem de ei pentru ca niciodata nu i-am vazut sa-i prinda, tu esti un biet muncitor fara duba. Nu te gandi la alte variante. Cand circuli pe strada si ai in apropiere blocuri pastreaza o distanta de minim 5 metri fata de acestea. Numeroase lucruri constand in bucati de caramida, tigla si resturi menajere pot si vor cadea la intervale nedeterminate, dar cu precizie. Deasemenea, incearca sa eviti parcurile pline de porumbei si ciori.

Ultima regula esentiala de supravetuire este poate la fel de importanta ca cele prezentate mai sus: Ramai un cititor fidel al blog-ului meu pentru ca esentialul este sa ramanem cu ochii deschisi si sa acceptam cu o anumita sila faptul ca traim intr-o astfel de tara denumita pompos “Romania”.

Cazarea in Studentie.

In general, daca vrei sa iti acorzi macar o mica sansa de a avea un trai decent in Romania si vrei sa o faci prin metode legale, morale sau prin propriile tale forte (metoda fraierului) vei face probabil o facultate intr-un centru universitar, zic eu, cel mai apropiat de orasul tau de bastina. Daca te crezi norocos vei alege alege un oras prin mai stiu eu ce colt de patrie, dar aceasta varianta poate fi influenta si de cat de mult iti urasti familia, eventual, cat de mult vrei sa iti faci de cap. Pentru oricare varianta optata vei ajunge intr-un oras strain, inconjurat de straini, cu profesori si colegi desigur straini. Cu toate acestea, problema majora a unui student va ramane cazarea in campusurile studentesti sau chiar cautarea de gazda eventual apartament pentru inchiriere. Repet, studentul este mai interesat sa aiba un acoperis asupra capului mai mult decat educatia ce urmeaza in anul universitar.

Sa va spun cum sta treaba: aceste zile de cazare sunt pentru administratori precum diminetile de Craciun, sau in termeni educationali precum zilele de bacalaureat. Sunt zile in care daca esti smecher te umpli de mita, cartuse de tigari si sticle de bautura. Daca esti un elev cu 10 pe linie asta nu va insemna niciodata ca vei avea un loc asigurat intr-o camaruta unde te vor inghesui alte sardele care culmea, dupa ce te inghesuie orizontal te inghesuie si vertical pentru ca au paturi suprapuse si ca poti sa vii si tu in ultima zi de cazare fara nicio grija. Nu, daca vrei cazare trebuie sa mergi cu noaptea in cap sa te asezi la o coada de genul celor comuniste facute de parinti pentru un kilogram de zahar si un litru de lapte sau ulei. Partea buna a acestei probleme este insa ca studentii o vor face doar o data pe an.

Anual sunt aceleasi probleme la cazare, aceeasi suprapopulare, prin simplul fapt ca o universitate de…sa zicem 70 de mii daca e sa spun din statisticile la care am luat cunostinta, ofera doar 4-5 mii de locuri de cazare in caminele proprii. Locuri pentru care va trebui sa trudesti din plin pentru a ocupa un loc din cele sa zicem 1000 exagerand locurile alocate facultatii de care apartii. Totul pentru ce? Pentru a sta intr-o camera de patru metri pe trei impreuna cu alti patru elevi silitiori ce aduc cinste facultatii. Metoda “bani si succese” pe cheltuiala putina este adopata in intreaga Romanie. Daca cei ce detin caminele s-au gandit ca majoritatea acestor 70 de mii de studenti vor fi originari din respectivul centru universitar si automat cererea de locuri de cazare va fi automat mica, ii anunt daca nu si-au dat seama, ca se inseala de ani de zile, ca nu au dreptate. Majoritatea celor originari din aceste centre ( Iasi, Timisoara, Cluj si Bucuresti) se vor indrepta spre alte destinatii dornici si ei de viata adevarata de student si implicit eliminarea situatiei caraghioasa de a te mai intoarce dupa cursurile si seminariile universitare, la doua zeci de ani, acasa la fusta mamei si sa papi ciorbica.

Mie personal nu mi se leaga, eu sa fiu bogat as umple orasele de campusuri pentru ca sunt mai mult decat investitii profitabile de pe care iti vei scoate banii in scurt timp. Unde sa mai pun ca poti primii sau solicita donatii pentru mobilier, termopane sau frigidere, cum a fost la noi.

Daca nu ai avut media peste 9.60 si automat nu ai primit cazare oferita de facultatea de care depinzi, ajungi sa cumperi locuri (sume plecand de la 200 euro) prin camine ce apartin de altii si in final, sa iti rasara iluzia ca iti poti permite sa locuiesti haha singur intr-o garsoniera. Visele ti se ruina, de parca ar fi prima data, instantaneu. Nu poti. Dupa multe telefoane si ziare rasfoite ajungi intr-un colt de cartier unde ti se cer 200 de euro lunar si plata pe cateva luni inainte, pentru o camaruta ceva mai mare decat cea din camin. Hei, e bine, macar nu vor fi si sardele verticale. La acesti 200 de euro se adauga intretinerea, gazul, apa calda, curentul, internetul si crede-ma, lucrarile pe care le vei face chiar tu la noua ta casa, precum varuitul, batutul de cuie, reparatul prizelor si multe altele pentru ca nu o vei gasi intr-o stare prea buna. Solutia? – Cati mai multi colegi.

Ca sa nu ma lungesc si mai mult pentru ca e trecut de 2 dimineata si maine am cazarea inchei printr-o retorica:

Acum suna mai bine ciorbica mamei?

Muzica de zi cu zi.

Probabil toti dintre noi au avut sau inca au trupe muzicale favorite. Candva fiind intrebat ce loc ii oferi muzicii in preferintele tale ai fi raspuns cu siguranta “primul”. Cu toate acestea insa, cred ca fiecare dintre noi este captivat de diferite elemente a unei melodii. Fie ca esti atrasa de solisti, iti place linia melodica sau versurile, intotdeauna vei spune ca te regasesti in formatia respectiva. In opinia mea toti am trecut prin aceasta perioada in adolescenta, o perioada in care muzica era totul si aveam una sau mai multe formatii favorite despre care colectionam tot ce se putea colectiona precum postere, articole din revista, tricouri, insigne sau mai stiu eu ce accesorii. Vorbind din postura mea perioada a durat vreo 2 ani : varsta 15-17 si devenisem fanul trupei Linkin Park (ca urmare camera mea inca mai are 2 grafitti-uri de jumatate de metru (50×50) si altul care-mi acopera o buna parte dintr-un perete pentru ca imi place sa le tin ca amintiri si chiar le-am mai restaurat intre timp). Daca ma regaseam in versurile lor? Deloc. Imi placea faptul ca lucrau piesele foarte detaliat si ma regaseam in acest lucru, pentru ca si eu cred ca sunt perfectionist cand lucrez la ceva. In perioada respectiva a luat viata si batranul proiect www.linkinpark4ever.tk (pt cunoscatori) site carui ii acordam o importanta parte din timp si care incepuse sa mearga mai mult decat bine avand cate 1500 de vizite saptamanal si un forum mai mult decat neincapator. Am spus asta ca sa formez o idee asupra “cat de departe ai putea merge” din “fanatism”.

Nu cred ca pot critica pe nimeni cand vine vorba de muzica, poate exceptand doar “rockaritele” de 14 ani indragostite de tokio hotel sau mai stiu eu ce copii emo care cred ca au vazut tot ce era de vazut in viata si care isi impartasesc intreaga durere alaturi de acesti idoli. Ma abtin sa critic si manelistii de aceasta data pentru ca…romanul e sarac, romanului daca ii dai un bob de aur va fi atat de fericit incat il va arata atat cunoscutilor, dar si necunoscutilor. Cum vreti sa reactioneze daca el crede ca are bani si valoare? Mai ales prin alimentarea cu euroi din taramul capsunelor. Toate astea adunate cu educatia din mediul rural (avand in vedere ca din acest mediu se migreaza masiv si totodata in acest mediu se asculta cel mai mult manelele) rezulta…rezulta o justificare logica, dar sa nu mai deviem de la subiect.

In momentul de fata ascult foarte rar muzica si daca e sa fie, atunci e Alternosfera si poate mai nimereste si Payable on Death ( de aici ColdFire P.O.D. , ColdFire era ca de obicei luat ) sau Linkin Park. Mai nou am ajuns sa ascult si Gorillaz. De ce ascult rar? Poate pentru ca ma consider prea “batran” pentru a mai raspunde la intrebarea : “-Si ce-ti place sa faci?” “-Sa ascult muzica”, un raspuns care mi se pare complet idiot, sau poate din lipsa de timp, nevoie de concentrare sau fie chiar de liniste.

Campanie Anti-bloguri

As vrea sa iau parte sau sa initiez o campanie care sa elibereze blogosfera de gunoaie. Ca urmare cititorii pot copia acest text sau modifica si posta pe propriile bloguri.

Aceasta lume virtuala, internetul, contine 40 % lucruri interesante si 60 % inutile. Blogosfera la randu-i contine unele bloguri interesante si multe , sute sau milioane de prostii, de bloguri facute degeaba si copiate. Stiu ca e la moda, stiu ca au toti din lista ta de yahoo mess, dar nimeni nu vrea sa-ti vada agenda zilnica, articole care le gaseam singur daca ma interesau si filmulete de pe 220. Daca nu esti in stare sa-ti exprimi opiniile legate de teme diverse de ce l-ai mai facut ? Doar ca sa ai un link in plus pe langa hi5.com si yahoo.com? Unii invart cuvinte pana incep sa aiba inteles, se chinuie sa-si atraga cititori prin originalitate. Tu de ce ma abuzezi cu mass-uri spre meniul tau de dimineata? Si colac peste pupaza trantesc si un blog meeting oficial in care vine Lenuta care povesteste despre desenele animate la care se uita si Ionel care pune videoclipuri funny. Ce mai..oameni de valoare.

Valoarea unui blog nu este data de numarul de vizite, ca dovada, cele mai accesate blog-uri nu contin opinii personale. Probabil cei care-i critic, majoritatea, nu au cum sa se regaseasca in cele zise de mine si aleg bloguri de genul mai sus definit. Nu pot nici sa ma plang ca merg rau accesarile in cazul meu, pentru ca 70-100 de vizite zilnic tot am, dar ma deranjeaza cat trebuie sa “muncesc” pentru asta. Un blog “cu vorbe alese” este un gunoi fara promovare, un gunoi promovat insa, ajunge departe. Tiind sa cred ca eu sunt undeva la mijloc. Nu pot elibera google-ul de cei ce tin ocupata o parte inutil, pot incerca doar sa deschid ochii cum incerc prin toate articolele, asupra calitatii si esentei vietii, respectiv a unui blog. In Romania omul nu poate lua masuri, nu poate face nimic, poate doar sa-si dea cu parerea. Tot in Romania omul se pricepe la toate si face totul de mantuiala.

Ceva imi mananca timpul

Stau si-astept prea mult in statia de autobuz.

Patru-cinci zeci de minute pana la destinatia zilnica.

Jumatatea de ora pe care o petrec ca sa imi gatesc ceva ce mananc in 5 minute.

Traficul oribil de aglomerat.

Soferii ce merg ca melcul cand sunt cu masina.

Viteza cu care se misca acasa uneori internet-ul.

Discutiile interminabile cand ai o problema, de genul: Stai, ca nu-i responsabilitatea mea, stai sa intreb mai departe, nu stiu eu, aflu, imi intreb seful etc

Cozile interminabile pe la fel de fel de ghisee care te trimit de la unul la celalalt..

Un drum la cablu, unul la net, unul la mobil, unul la fix, unul la banca.

Oamenii care nu inteleg ca messenger-ul nu este pentru scris romane si asteptat feedback dupa fiecare fraza.

Statul la calculator.

Source Debuging-ul. Jocurile pe calculator.

Tie ce iti mananca timpul?

Atac la catedra.

Educatia este importanta. Sistemul de invatamant romanesc este insa ignorat. Orice corporatie, orice institutie cu importanta la nivel national, fie el educational, medical sau militar, oricare are povesti ascunse in spatele unor masti, a unor usi si totodata are oamenii sai buni, oamenii sai slab pregatiti sau corupti. Probabil nu-i pot critica pe toti cei corupti, cei ce iau mita, pentru ca existenta lor a aparut si fara voia lor sau din propria initiativa, la fel cum au aparut si cersetorii, dar sa nu deviem de la subiect. Daca angajatul respectiv vede ca a primit colegul sau atunci va astepta si el. E un feedback incat ti se pare normal sa oferi ceva pentru a fi ajutat facand abstractie ca individul este platit insa si de guvern.

Vroiam totusi sa cobor pe o scala mai mica, sa ma raportez pe sistemul de invatamant si respectiv unitatea. La fel si aici, in spatele usii de la cancelarie se intampla destule. Exista ura, competitie, barfa, exista certuri, “parari” la director sau chiar furturi de pixuri intre ei si alte lucruri de genul. Scopul meu insa nu era sa le plang de mila, ideea este urmatoarea: Dupa mine, unitatile de invatamant nu ar trebui sa existe, guvernul nu ar trebui sa aloce un ban pentru sistemul educational, este o mare risipa de bani care se aloca pentru a scoate pe banda rulanta tineri care nici macar mediocrii nu pot fi numiti. Pe langa asta, toti cei ce lucreaza in acest sistem se plang de conditii si plata cand programul lor consta in maxim 5 ore pe zi si poate nici de luni pana vineri. In plus, cati dintre acestia chiar depun munca si rabdare in cele cotidiene? Veti spune poate ca sunt 5 ore sub stres intens, galagie si ca valoreaza cat 11. Eu zic ca putini chiar mai predau carte.

Nu generalizez niciodata in ceea ce zic, exista un procent ce face exceptie, exista un procent sa ma insel. Pot fi oameni de mare valoare, dar care sa nu stie cum sa predea, pot fi altii care te duc spre esenta prin cai ocolitoare. Cand vezi ca ucenicii tai nu te asculta pur si simplu renunti dupa un timp. E aceeasi situatie ca in oul si gaina. Oare cine a renuntat primul? Elevii sa asculte, sa munceasca sau profesorii sa predea?

Ma deranjeaza insa ca profesorii s-au obisnuit sa astepte atentii. De Paste, de Craciun, de Martisor, de 8 martie, de pregatire, de marire, de final de an, de protocol, de banchet, la fiecare ocazie am strans bani impreuna cu clasa. Pe langa asta, jumatate dintr-un an il petrec in vacanta. Pe langa asta asteapta cu nerabdare bac-ul sau tezele nationale si cu atat mai mult inceputul de an scolar pentru a ameninta ca in fiecare an cu aceasta greva. Vor cere din nou majorare cu 50 %. Majorare pentru acele 5 ore si jumate de an de vacanta. Am uitat sa spun ca la inceput de an primesc 3 milioane sa-si cumpere manuale si ca odraslele lor nu platesc inscriere la facultate, nu platesc camin, au prioritati la cazari si asa mai departe. Totul pentru ce? Ce rezultate scoateti?

Consider in continuare ca elevul silitor e silitor din educatia primita in cei 7 ani de acasa. El invata acasa si are reusite cu care se lauda institutia. Doar un procent sub 40 se atribuie profesorului daca acesta si-a facut meseria.

Atac la pupitru.

Acum doua zile a inceput pe hartie “sch0aL@” si pentru generatiile de pokemoni, emo kids si pitzipoance. Cum spunea cineva, grupul calatorilor saluta decolteurile celor “dea doijpea” aparute in metrou.

Gentile de postas acum umplute cu carioci si carnetele, tocuri si posetute, freze si coafuri se aduna frenetic spre curtea scolii si zumzetul incintei anunta nerabdarea celor prezenti in a afla cat mai multe. Da, dar nu despre scoala, ci tot despre vacanta. Bronzurile se aliniaza pentru a fi comparate, hainele noi se arata, se barfesc. Fetele se saruta, baietii le pupa, se aduna cu totii in mica lor grupa.

Parerea mea este ca nu exista diferenta intre scoala si vacanta, parca multi ar prefera perioada din timpul scolii pentru ca se distreaza mai bine.

Sunt aceste licee sau scoli cu prestigiu in oras. In general se presupune ca aici se face carte mai multa, dar eu sunt de parere ca se pun note marite pentru ca se tine la acest renume creat candva. Aceleasi mariri se observa si la examenul de bacalaureat.

Ce-ar fi de spus despre elevul din ziua de azi? E clar ca-i intra lectia pe o ureche si iese pe cealalta. E clar ca majoritatea se duc pentru distractie, pentru a-si face poze cocotate pe catedre si pentru a barfi cu surorile. E clar ca trebuie sa fii fancy cool si trendy si sa ai ce au si colegii, dar sa fie unicat. Aveam o cunostinta la un liceu faimos ardelenesc si se puneau note de 10 in serie pentru referate sau alte prostii si in fiecare inceput de an trebuia sa-si cumpere de cateva milioane papuci cum aveau toti din liceu, dar trebuiau sa fie mai buni si diferiti de ai celorlalti, sa aiba o eticheta in plus ca altfel ar fi ras colegii de ea si nu ar fi integrat-o. E comica moda. E comic ca toti sunt xeroxati ca oile, dar totusi ei vor accesorii unice. N-am purtat blugi vreodata si nu voi purta, tocmai pentru ca poarta toti.

CFR – Campioana si peste hotare.

Tineam neaparat sa revin cu un articol care sa-i dea peste nas voievodului de Pipera (de parca ar citi, la general vorbind), mare domnitor asupra mioarei bicolore si stapanitor asupra complexului de stani George Becali, alintat Gigi de catre clientii ce-i ravnesc cascavalul. Cum ii sta in fire viitorului presedinte peste rromanica s-a batut si-n acest an cu ghioaga peste cojoace afirmand ca steaua va trece de grupele Champions League chiar de pe prima pozitie desi se afla colega cu Bayern Munich, Fiorentina si vechii calai Lyon.

Ce mi se pare caraghios e ca toti se lauda cu ce facura stramosii echipei cand, “ajutati” de tovarasul deja impuscat Ceausescu, echipa militiei a reusit sa castige un trofeu european. Steaua ( sa vina oare numele de la stelele comuniste? ) n-a mai reusit din acel moment nimic. E absolut logic ca nici in 5 ani echipele Romaniei nu vor trece de aceste grupe Champions League. Din moment ce vom fi extrasi din bolurile de umplutura 3 si 4 e clar ca primele 2 sunt valoric si financiar de macar 4-5 ori peste noi si doar o zi ghinionista le poate elimina din aceasta competitie.

Nu sunt microbist, dar aseara CFR Cluj, un club ce acum 6 ani juca in liga a 3 a ne-a reprezentat tara cu ai sai straini si a reusit chiar sa invinga in deplasare la Roma. Nu pot zice “respect” pentru asta fiindca au jucat pentru bani si nu pentru noi, dar chiar si asa, s-a dovedit din nou ca modestia si seriozitatea duce la reusite. Deja dintr-o etapa au scos mai mult decat steaua in intreaga competitie trecuta. Imediat dupa extrageri, in interviuri Becali declara ca se califica de pe prima pozitie mai ales ca Fiorentina este cea mai slaba echipa (afirmatie la care a adus si intrebarea: “dar cine e Mutu?” cand dupa meciurile Romaniei il ridica in slavi) si ca echipa Clujului nu va avea nicio sansa. Pe cealalta parte conducatorii echipei clujene urau victorii tuturor echipelor participante din tara noastra.

Nu tin cu nimeni, nu tin nici macar cu echipa nationala a Romaniei, dar lauda nu duce decat la aplificarea rusinii dupa esec. Ce imi mai place la acest fenomen denumit fotbal este ca aceeasi echipa clujeana a reusit anul trecut event-ul castigand atat cupa cat si campionatul Romaniei dupa ce o perioada de 16 ani “provincia” nu mai reusise acest lucru. De atunci, bucurestenii, dar in general echipele de la Gsp si ProSport (steliste pe fata) nu stiu ce sa mai faca si cum sa ii critice in articolele lor. Imi place sa ii vad ofticati.

Mi-e indiferent daca CFR Cluj mai scoate sau nu puncte in aceasta competitie, dar cel putin aseara au jucat un fotbal adevarat cu goluri europene si au dat o lectie importanta celor din , pe hartie,  capitala.

11 Septembrie 2001

As vrea sa…”tin un moment de reculegere” sau macar sa fac amintite victimele produse in urma atentatului de la World Trade Center din septembrie 2001. Nu cred ca e pe atat de important daca a fost Bush cel care a inventat povestea cu Al-Kaeda pentru a pune mana pe petrolul lor sau daca Bin Laden chiar a ordonat acest lucru si orice alta varianta a acestei conspiratii, pe cat e de important sa intelegem durerea si totodata viata. E nevoie de o adevarata criza pentru a te urca pe gratiile geamurilor la etajele 90-110 si mai ales disperare, ca dupa o ora de meditare, sa alegi sa te arunci in gol de la acea inaltime in loc de a arde de viu. Varianta aceasta nu a ales-o un om, ci mai mult de 200. Acele momente de groaza vor ramane stiute doar de victimele din 11 septembrie, vieti nevinovate curmate inutil.

Adevarul despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat va fi in continuare ascuns de guvern, pentru ei oamenii de rand sunt pioni, valabil mondial. Guvernul, alaturi de serviciile secrete vor controla permanent masele de oameni lasandu-i sa creada ce vor ei sa creada. Masonii, primul pas pe Luna, extraterestrii, Area 51, piramidele, Vaticanul, toate sunt subiecte despre care nu vom stii niciodata cu adevarat. Langa acestea se alatura puterea suprema, banul si se ajunge sa se incalce tot ce e moral sau just.

Se amana sfarsitul lumii? Experimentul incepe pe 21 octombrie.

Experimentul Large Hadron Collider, prin care se încearcă recrearea condiţiilor Big Bang-ului, a îngrozit deja întreaga lume. Există deja foarte multe scenarii pesimiste care susţin că ceea ce se va întâmpla în tunelul de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa va declanşa o gaură neagră care va înghiţi pământul. Practic, experimentul Large Hadron Collider ar putea provoca sfârşitul lumii, susţin unii cercetători.

Se amână Apocalipsa?

Dacă va fi aşa, trebuie să ştim că vom putea totuşi să mai stăm liniştiţi cel puţin o lună. Şi asta pentru că, miercuri, la Geneva, va avea loc doar un test al celui mai mare accelerator de particule din lume. Experimentul final va avea loc pe 21 octombrie, în prezenţa şefilor de state din 20 de ţări, mai puţin România. Şi asta pentru că ţara noastră, deşi participă la experiment, nu este parte integrantă a proiectului, procedurile fiind în curs. Aşadar, preşedintele Traian Băsescu nu va fi prezent la evenimentul din 21 octombrie, când ar putea începe oficial sfârşitul Planetei.

Acum o lună, testare eşuată

Şi totuşi, ce se va întâmpla miercuri la Geneva? Potrivit directorului Institutului de Fizică Nucleară, Nicolae Zamfir, miercuri va avea loc doar un test final al experimentului Large Hadron Collider. Se va verifica practic dacă fascicolul de protoni poate trece prin acceleratorul de particule, “pentru a nu exista surprize în momentul în care la faţa locului vor fi 20 de şefi de state”, potrivit declaraţiei lui Zamfir pentru Antena3.ro. Acesta spune că testul din 10 septembrie ar putea dura doar câteva minute, iar rezultatul lui ar trebui comunicat imediat opiniei publice. Ce nu se prea ştie însă este că, acum o lună, a mai avut loc un test asemănător care a eşuat.

Românii care lucrează la Big Bang

România a participat cu aproape 70 de persoane la experimentul Large Hadron Collider, majoritatea membri ai Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele. În acest moment la Geneva se mai află 12 cercetători români, care vor prelucra datele de la testul de miercuri. Deocamdată, ţara noastră nu face parte oficial din cele 20 de ţări care sprijină evenimentul Large Hadron Collider.

Băsescu va lipsi de la evenimentul final

Pentru a participa oficial, la nivel de ţară, la acest eveniment, trebuiesc întrunite câteva condiţii. În primul rând, trebuia evaluat potenţialul ştiinţific al ţării. “Am fost în proceduri de verificare şi sperăm ca raportul final să fie favorabil. Din păcate, raportul se va prezenta în decembrie, iar experimentul va avea loc în octombrie. Deci, luna viitoare şeful statului român nu va fi prezent la ceremonia oficială de lansare”, a declarat Mihai Zamfir pentru Antena3.ro.

Magnetul uriaş şi gaura neagră

Centrul European pentru Cercetare Nucleară – cea mai importantă instituţie dedicată cercetării originilor materiei – a instalat în tunelul de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa cel mai mare şi mai puternic detector de particule creat vreodată: un dispozitiv cântărind 12.000 de tone, desfăşurat într-un tunel cu o lungime de 27 de kilometri, având ca principal component, pe lângă alte 14 părţi, un uriaş magnet de 2.000 de tone, 16 metri înălţime, 17 metri lăţime şi 13 metri lungime. Proiectul LHC – Large Hadron Collider, este finanţat de 20 de state, a costat 5,4 miliarde € şi va avea loc la o adâncime de 92 de metri sub centrul de cercetare situat în apropiere de Geneva. Experimentul, care va debuta pe 21 octombrie, ar trebui să dureze 10 ani, timp în care cel mai mare accelerator de particule din lume ar trebui să funcţioneze non-stop. Aşadar, condiţii optime permanente pentru producerea unei găuri negre, potrivit pesimiştilor.

Vom muri cu totii miercurea viitoare?

Doua scenarii de cosmar, doua apocalipse. Sunt ideile care au facut inconjurul lumii odata cu preconizata lansare de miercuri, 10 septembrie, a unei masinarii capabile sa aduca nu atat disparitia Terrei, cat distrugerea totala a intregului Univers, anunta ziaristii britanici de la DailyMail.
Nu este un scenariu SF ci pura realitate. Cauza unor astfel de scenarii? – o masina gigantica, ce reprezinta cel mai scump si cel mai mare experiment stiintific din istorie, “Large Hadron Collider”, o masina ce va fi pusa in functiune in cursul zilei de miercuri. Desi a fost creat pentru a raspunde celor mai arzatoare intrebari ale omenirii, aceasta ar putea, in egala masura, sa distruga intregul Cosmos. Impresionanta masinarie, care a costat peste 4 miliarde de lire sterline, are 29 de kilometri lungime si se afla la o adancime de 92 de metri. A fost construita in apropierea Genevei si este cel mai puternic aparat creat vreodata pentru a deslusi misterele atomului, a fortelor si particulelor care alcatuiesc universul, in speranta ca mecanismele interioare ale materiei si energiei vor fi revelate..

Nu toti cercetatorii sunt, insa, de acord cu pornirea acestui aparat. Tot mai multe voci sustin ca exista sanse ca aparatul sa nu functioneze corespunzator. Doua scenarii posibile au fost elaborate: primul ar fi crearea unei mini gauri negre, care va inghiti pamantul din interior, iar cel de-al doilea este o catastrofica reactie in lant, care va distruge intregul Univers. Inca din 1994, de cand a inceput constructia aparatului, au existat protestatari care au sustinut ca reconstructia Big Bang-ului, care a avut loc cu 13 700 milioane de ani in urma, prezinta riscul ca un cataclism de proportii cosmice sa se produca.
Specialistii de la CERN (Organizatia Europeana de Cercetare Nucleara) resping, insa, aceste scenarii, sustinand ca proiectul a fost elaborat nu pentru a distruge universul, ci pentru a-i afla cele mai ascunse secrete. Singura lor grija este ca aparatul este prea mic pentru a putea sustine un asemenea proces. Insa daca proiectul ar fi un succes, saltul stiintei va fi unul uimitor.

Pana miercuri, cand vom afla cine a avut dreptate, nu putem decat sa tinem degetele incrucisate si sa speram ca oamenii de stiinta implicati in proiect si-au facut corect calculele.

Campanie antiViteza.

O campanie desteapta impotriva vitezei excesive la volan facuta de aceasta data fara pitzipoance romanesti.

Filmic.ro

Nu sunt un fan al filmelor, dar cand vine vorba de expunere a unei idei prefer ca aceasta sa se realizeze succint. Ca urmare, un film de scurt metraj va transmite intotdeauna mai mult decat unul de 2 ore. Recent s-a lansat un site care promoveaza astfel de idei si partea buna este ca-si are radacinile chiar in Romania.

Filmic.ro se prezinta: Am fi mers pe ideea ca Filmic e “locul unde tot ce-i scurt ruleaza”, dar ne-am gandit ca rulls nu prea e cuvantul neaos, apoi am incercat o tenta culinara “la mici se inghesuie si cei mari”, dar am ajuns la concluzia ca publicul nostru nu consuma mici decat la gratare in weekend. Pana la urma ne-am dat seama ca nu trebuie sa irosim nici timpul nostru, nici pe al vostru si sa fim eficienti ,sa va prezentam idei pe centimetru.

Idei crete vor rula in scurt metraje, spoturi publicitare/sociale, animatii, virale si experimentale. Dar, atentie! Cine stinge lumina, pierde finalul…
In rest, Audienta Generala.

Olimpiada In Beijing

Au mai trecut patru ani si am revenit la jocurile olimpice, de aceasta data fiind organizate in al doilea oras ca marime din China si anume Beijing. Nu cred ca articolul va avea o tenta excesiv-critica pentru ca am fost intotdeauna fanul asiaticilor si mai ales a tehnologiei incredibile pe care o lanseaza in fiecare secunda. Pe langa asta, cine nu iubeste acele lupte care se dau efectiv cu pumnii si picioarele in parlamentul lor? Tocmai de aici reiese cat de inapoiata e Romania fata de ei, la noi se doarme, la ei se bate. Ce ma deranjeaza insa este ca de fiecare data la aceasta olimpiada tara noastra castiga medalii peste medalii, iar recompensa pentru ele si efectiv munca depusa este insegnifianta.

Si in acest an Romania a avut rezultate multe si bune, desi este tara mica am putut intrece puteri precum Rusia, China sau Japonia. Jocurile Olimpice de la Beijing au adus României doar opt medalii, fiind prima ediţie când delegaţia tricoloră a obţinut mai puţin de zece medalii la olimpiada de vară.
Medalii de aur au cucerit Alina Dumitru (judo), Constantina Diţă Tomescu (atletism, maraton), Sandra Izbaşa (gimnastică, sol), Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu (canotaj, dublu rame).

Argint a primit Ana Maria Brânză, la scrimă şi spadă, în timp ce bronzul a revenit echipei feminine de gimnastică (Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Andreea Grigore, Andreea Acatrinei, Anamaria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi), lui Mihai Covaliu (scrimă, sabie) şi echipajului format din Constanţa Burcică, Viorica Susanu, Rodica Florea, Eniko Barabaş, Simona Muşat, Ioana Papuc, Georgeta Andrunache, Doina Ignat şi Elena Georgescu (canotaj, 8+1).

Nu pot decat sa le admir si sa ma mir ca sunt in stare sa depuna foarte mult efort pentru nimic, nimic comparativ cu salariile fotbalistilor, cu faima si cu fanii. La fel de multa munca se depune poate si la circ si ma intreb care e diferenta intre ele si ei. De ce va chinuiti atat pentru ignorare si lipsa de recompensa pe merit?

Romania Pestrita

Daca va uitati la televizor probabil ati vazut intreaga oscilare a stirilor de la coduri portocalii, rosii sau galbene la coduri de apa sau de soare. Mi-e mila si mie de toate familiile ce-si pierd -anual- toata “agoniseala stransa intr-o viata”, dar e comic cat de surprinsi incearca toti sa fie de cele ce se intampla. De ce de fiecare data dupa ce trec apele prin gospodarii politicienii spun ca vor lua masuri, dar Romania ca tara isi pierde anual din zona forestiera si mai mult?

Nu e absolut evident ca situatia devine din ce in ce mai critica in primul rand prin evolutia incalzirii globale si national prin defrisarile abuzive si ilegale ce se desfasoara pe tot teritoriul romanesc? Nu e logic ca daca scoti copaci ca sa torni beton temperatura va creste intr-un oras pe timpul verii? Probabil si preturile de teren exagerate interurban duc la maxima exploatare si proprietarul prefera sa-si mai faca o camera decat sa aiba gradina in fata casei si sa aiba peretele lateral lipit de al vecinului (vezi comuna Pipera, defapt, vezi “Bucharest”).

Si toti se plang ca mor de cald, cand altii mor luati de viitura. Si tragic e ca in timp ce parlamentarii isi dau jos burta in sauna din capitala, omul de rand e cu ciubotele pana la genunchi in noroi si n-are nici casa, nici masa, nici macar apa potabila. Asta este vacanta de vara pentru omul de rand, fie stai si te prajesti printre betoane, fie innoti alaturi de frigider si purcel. Cu ce ma ajuta ca tu la televizor imi colorezi saptamanal judetul sau ca trece prim-ministrul cu elicopterul pe deasupra blocului meu cand nimeni nu planteaza macar un puiet, cu ce ma ajuta ca in fiecare an se promite si nu se face?  Macar incercati sa nu va mai prefaceti mirati, pentru ca e ceva ce se intampla din 2002 si se va intampla din ce in ce mai rau si de acum incolo.

Schimbare in acelas

M-am hotarat sa modific blog-ul schimbandu-i fonturile, header-ul si nuantele. Urmatorul pas este procesul de SEO, dar asta va fi in spatele cuvintelor, folosindu-ma de cativa asi din maneca si strangerea de cati mai multi cititori fideli. Sunt deschis oricarui schimb de blogroll (link exchange), iar daca ai un blog si esti interesat, contacteaza-ma. Vizitatori in medie, sunt aproximativ 3-400 pe saptamana. Un dezavantaj avut prin hosting-ul de catre wordpress este lipsa variantei de editare a CSS-ului temei decat in cazul platii si va trebui sa ma multumesc cu anumite lucruri predefinite. Oricum, nu vreau sa-mi schimb discutiile pe unele legate de tehnologie (desi as avea mai mare succes) , spun doar ca va intra intr-o perioada de beta.

Moda Puerila

Totusi la ce se refera relatiile intime puerile. De ce au loc incepand cu o perioada in care parintii ne alinta cel mai mult? Suportul afectiv este oferit din plin, de ce se ajunge sa ai relatii intime de la 10-12 ani? Sunt socat de viteza cu care se dezvolta lipsa de inhibitii, de respect fata de sine, de ignorarea sanatatii sau a pericolelor si asa mai departe. Tinerii sunt atat de naivi, atat de dornici de exprimare, de faima. Probabil inceputul curentului a fost lansat de copiii ce-si au parintii la munca in strainatate, in cazul lor le dau dreptate, nevoia de intelegere, afectiune, comunicare a disparut prin diferenta de varsta intre ei si bunicii in grija carora au fost lasati. Si a devenit moda, trebuie sa ai mobil si prietena daca vrei sa fi cool, trebuie sa ai breton emo-manelist si in cazul in care esti baiat sa ai o tenta de feminitate in tine prin haine mulate roz si cercei. Caraghios insa e ca, ei sunt considerati cei mai atractivi de fetele de …. pana in 18 ani? (sau peste daca fetele tot nu s-au maturizat) mergand zic eu pe principiul ca “femeile iubesc ceea ce nu pot avea”, exemplu dand prietenii gay (la moda de mult in S.U.A.)

Pe de alta parte poate este un val, un val de care trebuie sa te lasi dus fiind singura varianta pentru a “supravetui” in perioada adolsecentei. Fie ca vrei sau nu, trebuie sa te integrezi intr-un grup pentru ca simti ca nu poti comunica destins decat cu cei de varsta ta si simti ca sfaturi trebuie sa primesti tot de la ei pentru ca sunt cei ce iti inteleg lumea.  Probabil adolscenta lor difera de a mea prin largul acces oferit acum de parintii plecati sau de media. Pe de alta parte nu stiu ce rost are sa judec copii ce fac asta pentru a supravetui intr-un colectiv, fiecare isi traieste viata in asa fel incat sa se adapteze cu cei din jur, nu se mai permite libera gandire si actionarea proprie. Ce rost are, cand ne dicteaza altii ce sa facem, cu cine sa fim, cum sa ne imbracam si sa ne comportam? Moda este cool si ce e cool la moda, pe langa asta, se misca cu o foarte mare viteza si va trebui sa-i ti pasul chiar daca inseamna sa ai geanta de postas, breton stramb si papuci emo. Asta e viata si cine te intelege pe tine copile?

As vrea sa recomand tuturor serialul DEXTER (serial killer by night), ma regasesc foarte mult in personajul principal.